BlackPearl19

I. să spălăm vasele împreună ziceai că-ți place cel mai mult dar eu mănânc în camera mea și tu în a ta și sufletul pe unde apucă. II. și sufletul pe unde apucă mai cerșește un corp unde să doarmă noaptea, noi l-am dat afară așa ni s-a zis să facem cu animalele III. când nu puteam să dorm în nopțile fără suflet și mă sufocam de căldura verii, simțeam transpirația în păr pe sub haine aș fi vrut să facem dragoste atunci dar nu erai acasă, cer

Astăzi am mâncat o varză. Era mare, rotundă, verde Şi, în general, un exemplar excelent al speciei sale de Brassica Oleracea. De aceea am mâncat o varză. Astăzi am mâncat o varză. Din păcate, am avut o durere de stomac. Sucul gastric se plângea că devenise mult prea acidulat. Din cauză că am mâncat o varză. Astăzi am mâncat o varză. Atât de tragică mi s-a părut experienţa, Încât am scris o poezie despre durerea lumii concentrată în consumul de varză. Căci astăzi

Mă mișc numai sub umbrele negre aș adormi in frig și ploaie cu toamna care curge pe pereți în șiroaie de frunze aș dormi sub cerul liber din tavanul de iederă aș visa numai numai și numai păsări călătoare numai și numai și numai fluturi

trilogie concretă 1. din capcană rescrie-l ca pe o rană unsă cu sare poemul - o auroră neterminată îngeri rătăciţi pe pământ deprinşi cu muzica, pictura şi celelalte nenorociri un nod în jurul gâtului meu și o lebădă ne înjura pe amândoi ne scuipă când pe unul când pe celălalt vrea să o ducem la ea acasă noi nu ştim unde e acest-acasă-al-ei/ o mai amânăm câteva nopţi din carne de cal calup publicitar karma face spume la gură gamba îngerului/ iarna r

o altă dimineaţă cu cocoşii cântând în jurul meu în haine murdare şi cu o privire nesigură îl aud pe Arthur într-o zi o să-ţi crăp capul mamifer nenorocit nici ploi nu mai avem din cauza ta cred c-am să pot repara eu totul aşa că mă ridic şi plec ştiind c-au să mă lase să-mi văd de viaţă mă plimb pe străzi/ o femeie care seamănă cu tine mă întreabă de ce plâng şi îmi întinde o ţigară/ îi zbor pachetul cu mâna dreaptă m&

te-aş pândi când dormi şi mi-aş dona mie toate aluniţele tale - aşa n-ai face niciodată cancer. aş interzice tutunul, alcoolul, furtunile solare şi toate dezastrele umane care-ar putea să-ţi atingă un singur fir de păr, care ar putea să-ţi distrugă celulele pe care le aerisesc zilnic. aş săpa kilometri de şanţ doar să-ţi aduc puţină mare ţi-aş amortiza    c    e   l       ă  r    d    i 

în cadă cu genunchii la piept aşteptam să mă scurg odată cu apa să călătorim fără bilet prin ţevi până la mare.

nici măcar dumnezeu n-a mai ajuns aici. nimeni n-a mai fost atât de nebun încât să fugă după fluturi cu aripi rupte... au căzut toți, extenuați de zbor. doar eu am mai rămas, dormind pe aripile lor.